vineri, 28 noiembrie 2014

Institutul Blecher, ediţia 98



Duminică, 30 noiembrie 2014, de la ora 18.30, sunteți invitați la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6, sector 2, Bucureşti), unde va avea loc ediția 98 a Institutului Blecher. Vor citi Octavian Soviany, Ioana Greceanu şi Horia Şerban.

Octavian Soviany (n. 1954, Brașov) a debutat cu placheta Ucenicia bătrânului alchimist (1983), urmată, în anii ’90, de Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996) şi Textele de la Montsalvat (1997), cele cinci cărţi fiind strânse în antologia Cartea lui Benedict (2002). După 2000 a publicat Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005), Dilecta (2006), Pulberea, praful şi revoluţia (2012), Dicţionarul de rime (2013) şi Călcâiul lui Magellan (2014). A mai scris romanele Textele de la Monte Negro (2003, reeditat în 2012 cu titlul Arhivele de la Monte Negro) și Viața lui Kostas Venetis (2011), două volume de teatru şi mai multe cărţi de critică, cea mai recentă şi mai amplă fiind lucrarea în două volume Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (2012). A tradus integral Florile răului de Charles Baudelaire (2014).

Ioana Greceanu a publicat cinci volume de poezie: Poeme în pierdere (1999), Singurătatea poartă o pelerină roşie (2003), Cu o sabie imprevizibilă începe ziua (2007), Recviem pentru omul din cub (2012, antologie bilingvă în română şi albaneză) şi Fragment dintr-un viu (2012).

Horia Şerban (n. 1995) este elev în ultimul an de liceu la Colegiul Naţional „Sf. Sava” din Bucureşti.

miercuri, 26 noiembrie 2014

Premiul Naţional „Mihai Eminescu” pentru debut

(pentru cei care ar putea fi interesaţi)


REGULAMENTUL
de organizare şi acordare a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” Opera Prima


                   Avînd în vedere faptul că din 1991 se acordă de către Primăria Municipiului Botoşani, prin Hotărîrea Consiliului Local Botoşani, din luna martie 1991, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia, cît şi propunerea unor personalităţi ale literaturii române şi acceptul organizatorului principal al acestui premiu, în colaborare cu Fundaţia Culturală „Hyperion-caiete botoşănene” Botoşani, Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, începînd cu anul 1998 va fi acordat un premiu naţional pentru debut editorial absolut, care va purta denumirea de Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum.
                   Premiul va fi înmînat laureatului la începutul galei de decernare a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, în fiecare 15 ianuarie pentru anul precedent, pe scena Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani, valoarea lui financiară fiind (şi în funcţie de fondurile aprobate de Consiliul Judeţean Botoşani, prin Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”) în valoare de 3.500 lei brut.
                   Poeţii debutanţi şi editurile care publică astfel de cărţi vor trimite pe adresa organizatorilor (Gellu Dorian, Fundaţia Culturală „Hyperion-Caiete Botoşănene” Botoşani, Pietonal Transilvaniei, nr.3, Bl. A8, Apt. 8, Botoşani)  cîte 6(şase) exemplare din cărţile publicate în perioada ianuarie-decembrie, pînă pe data de 10 decembrie a anului curent.
                   Un  juriu format din critici şi istorici literari, profesori universitari din importantele centre culturale ale ţării, prezidat de preşedintele juriul naţional de acordare a premiului pentru Opera Omnia, în urma selecţiei cărţilor primite în termenul regulamentar, efectuată de o comisie formată din reprezentanţi ai organizatorilor care va fixa şi primele cinci cărţi nominalizate de comun acord cu membrii juriului, va decide cîştigătorul, care va fi invitat la gala de decernare a premiului şi i se va înmîna premiul.
                     Juriul are latitudinea de a acorda, în funcţie de fondurile existente, pînă la cel mult trei premii, împărţind fondul de premiere în mod egal poeţilor premiaţi sau, în situaţia în care anul editorial nu este relevant, să nu acorde premiul.

luni, 24 noiembrie 2014

Ieri Park


Al 39-lea titlu al Casei de Editură Max Blecher (nu pun la socoteală cele două numere de anul ăsta ale revistei Poesis internaţional”) şi al treilea din colecţia „Washoe”  în care au mai apărut Nomadosofia lui Margento/Chris Tănăsescu şi Dramadoll a tripletei Militaru-Bucur-Budar  este placheta Ieri Park a prietenului meu Mihai Vieru. O carte esenţializată, în care chiar cred că Miki a dat tot ce avea mai bun. Când mă copleşeşte neîncrederea, mă simt ocrotit de o asemenea poezie.





vineri, 21 noiembrie 2014

Casa de Editură Max Blecher. Lansări şi evenimente


Cărţile şi lansările Casei de Editură Max Blecher sunt găzduite la târgul de carte „Gaudeamus” de Editura Tracus Arte (Romexpo, parter, stand 21). Dar cel mai important eveniment al nostru din zilele următoare (cu excepţia lansării la târg a Florilor răului) e Institutul Blecher 97, de sâmbătă seara.


20.30 Institutul Blecher (ediţia 97), la Tramvaiul 26, cu Radu Vancu şi Ştefan Ivas. Vom lansa volumul lui Ivas şi noul număr al revistei

Duminică, 23 noiembrie

14.30 Lansarea volumului de debut Fluvii de asfalt de Ligia Pârvulescu
15.30 Lansarea volumului Ieri Park de Mihai Vieru 

joi, 20 noiembrie 2014

„Florile răului” în traducerea lui Octavian Soviany



O capodoperă a literaturii universale tradusă integral de unul dintre cei mai buni scriitori români contemporani. Varianta Soviany a Florilor răului este ea însăşi o capodoperă şi un moment foarte important în receptarea şi redescoperirea de către noile generaţii din România a lui Charles Baudelaire. La anul, Casa de Editură Max Blecher va publica poemele în proză ale lui Ch.B., de care Soviany s-a apucat deja.

Lansarea cărţii va avea loc sâmbătă, de la ora 18.00, la târgul de carte „Gaudeamus”, standul Editurii Tracus Arte (parter, standul 21), cu Octavian Soviany, Emil Brumaru şi subsemnatul.

marți, 18 noiembrie 2014

Poesis internaţional, nr. 2 (14) / 2014



Din cuprins:
* Portret: Octavian Soviany 60
* Poezie de: Charles Baudelaire (în traducerea lui Octavian Soviany), Philip Schultz (în traducerea lui Vlad Drăgoi), Gabriel H. Decuble, Borbély Szilárd (în traducerea lui Andrei Dósa), T.S. Khasis, Mary Jo Bang (în traducerea lui Vlad Pojoga), Liviu Ioan Stoiciu, Jesús Jiménez Domínguez (în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari), Novica Tadić (în traducerea Liubincăi Perinaţ-Stancov), Teodozia Zarivna (în traducerea lui Dumitru Crudu), Adela Greceanu, Adriana Carrasco (în traducerea lui Claudiu Komartin), Dan Ciupureanu, Johannes Göransson (traducere de Florin Buzdugan şi Chris Tănăsescu), Clara Diesen (în traducerea lui Bogdan Coşa), Johanna Ekström (în traducerea Teodorei Coman), Lina Hagelbäck (în traducerea lui Sorin Gherguţ), Daniel Coman, Alexandra Turcu, Anastasia Gavrilovici
* Proză de: Alexandru Monciu-Sudinski, Sherman Alexie (în traducerea lui Vlad Pojoga) şi Dan Coman
* Eseu de: Bogdan-Alexandru Stănescu, Radu Vancu, Yigru Zeltil, Diana Marincu
* Comentarii critice de: Florin Caragiu, Claudiu Komartin, Teodora Coman, Rita Chirian, Andrei C. Şerban, Răzvan Ţupa
* Interviu: Luna Miguel în dialog cu Emanuela Ignăţoiu-Sora


          14

Cu câţiva ani în urmă am propus uneia dintre editurile de top din România (aceea care a scos, cam între 2006 şi 2010, câteva antologii destul de bine croite din poeţi fundamentali ai secolului trecut) publicarea în volum a unei selecţii din poezia lui Pier Paolo Pasolini. Răspunsul a fost negativ, invocându-se vânzările nesatisfăcătoare a două cărţi de proză şi eseuri publicate deja în româneşte. Cum eu n-am învăţat nicicum să vorbesc afacereza, mi-a fost şi îmi este greu să accept că cifrele seci pot bate prestigiul unuia dintre cei mai mari artişti din Novecento, clasic al cinematografiei mondiale, poet şi romancier ale cărui cărţi sunt citite cu pasiune şi după o jumătate de veac. Că poezia lui Pasolini nu a putut apărea în comunism e, poate, mai uimitor în cazul unui scriitor angajat social, critic lucid şi vehement al ideologiei capitaliste, decât faptul că în douăzeci şi cinci de ani de la căderea Cortinei de Fier nu s-a găsit la noi niciun editor îndeajuns de brav ca să-şi asume un asemenea proiect. Rămân încrezător că poezia lui Pier Paolo Pasolini ar putea ajunge curând la publicul din România (mai exact, la aceia care nu au acces la original sau la traducerile în limbile de circulaţie), cu atât mai mult cu cât peste un an se împlinesc patru decenii de la moartea lui Pasolini, devenit în 1975 victima propriilor sale personaje (despre justeţea acestei propoziţii a lui Michelangelo Antonioni rămâne, cu siguranţă, de discutat).
                Mi s-a părut firesc, aşadar, ca numărul din această toamnă al revistei să se deschidă cu un fragment de eseu despre „ereticul” Pasolini, semnat de Bogdan-Alexandru Stănescu, unul dintre criticii şi comentatorii cei mai avizaţi, la noi, ai operei scriitorului şi regizorului italian. Încă de la începutul anilor 2000, BAS era unul dintre admiratorii şi partizanii operei lui PPP, amănunt care cântăreşte decisiv, cred, în traiectoria intelectuală a actualului director editorial de la Polirom, pe care încă îl cred în stare, din devotament pentru poezia lui Pasolini, să sprijine cât poate apariţia, la anul, a unei antologii cuprinzând texte esenţiale din Bestemmia, opul de 2400 de pagini ce cuprinde întreaga operă poetică a acestui uriaş scriitor italian.
                Portretul din numărul 14 îl are în centru pe Octavian Soviany, poet, prozator, critic, traducător şi dramaturg 80-ist (deşi, ca toţi scriitorii foarte valoroşi, un atipic al generaţiei sale) care a împlinit pe 23 aprilie 60 de ani. Tonusul excelent al lui Soviany şi productivitatea sa uimitoare din ultimii ani îl recomandă pe autorul Scrisorilor din Arcadia ca pe unul dintre autorii de prim raft ai prezentului. Pe lângă cronicile la cele mai recente două volume de poezie semnate Octavian Soviany, „Poesis internaţional” prezintă o mostră convingătoare din Florile răului, volum masiv care apare la Casa de Editură Max Blecher simultan cu acest număr al revistei, Soviany fiind primul poet şi traducător român care traduce integral opera poetică baudelairiană (mai puţin poemele în proză, în plan pentru 2015) şi împlineşte astfel dezideratul de acum 46 de ani al lui Geo Dumitrescu („Ideal ar fi fost, desigur, ca o asemenea ediţie să fie rezultatul ostenelii unui singur traducător (...), o astfel de traducere a Florilor răului, completă şi unitară şi, fireşte, cât mai aproape de înălţimea originalului, rămâne încă de aşteptat.” – în „Cuvântul înainte” la ediţia din 1968, apărută la Editura pentru Literatură Universală).
                Pe lângă Pasolini şi Baudelaire, care ţin capul de afiş al numărului 2/2014, „Poesis internaţional” găzduieşte poeţi din opt literaturi, o încercare de recuperare a unui excelent prozator postbelic, Alexandru Monciu-Sudinski, despre care nu se mai ştie nimic din anii ‘90, eseuri, comentarii critice şi prezentări relevante pentru actualul context cultural, precum şi un interviu cu tânăra poetă barceloneză Luna Miguel. Câteva argumente solide pentru consecvenţa cu care ne urmăm programul, indiferenţi la bruiajele lumii contemporane.

luni, 17 noiembrie 2014

Ştefan Ivas


Revenim la treabă. Săptămâna asta va apărea (şi vom lansa la târgul de carte „Gaudeamus”) prima carte a lui Ştefan Ivas, câştigătorul concursului de debut al Casei de Editură Max Blecher. mila schimbă gustul cărnii e un debut de referinţă al acestor ani.


Ştefan Ivas, mila schimbă gustul cărnii,
Casa de Editură Max Blecher, 2014
colecţia Opera Prima

«Moartea cotidiană» și «imposibila întoarcere» sunt temele gemene din volumul lui Ștefan Ivas. Angoasa difuză a primeia, generată de un cotidian-capcană (cam ca în Boogie, filmul lui Radu Muntean), în loc să fie atenuată, va fi amplificată de întâlnirea cu baștina, un spațiu de-acum dezvrăjit. Amintirea paradisului se confruntă cu un univers rural mai aproape de Georgigele lui Cărtărescu decât de Georgica lui Vergilius. Pe un fond elegiac străin de tentațiile idilizante, cu o dicție de obicei reținută – fără să-și refuze totuși câteva note de ironie (chiar... tandră, vezi poemul dedicat Laurei) –, Ivas derulează secvențe de ciné-vérité sătesc, surprinde portrete și destine, recuperând abia astfel, împreună, atât realitatea brută, cât și un lirism à rebours, însă tocmai astfel autentic și convingător.” (O. Nimigean)

„Ștefan Ivas este, întâi de toate, un excelent cartograf care, ajutat de limbajul memoriei și de neastâmpărul unei voci nostalgice și pline de nerv, creează limbajul și mai neliniștit al unui spațiu: Leorda, locul de baștină al poetului, preschimbat acum într-un ținut imaginar pur-sânge. Ferit de ghilotina oricărei tendințe poetice, Ștefan Ivas pune în lumină imagini mentale, din copilăria și adolescența lui în Leorda, care au o funcție inițiatică și alcătuiesc sufletul acestei lumi iscodite prin metehnele, cutumele și picanteriile ei. Scrise cu vână de povestitor, într-un stil care mixează registre diverse, fără să epateze sau să caute dinadins originalitatea, poemele lui Ștefan Ivas sunt adevărate rituri de trecere. Cu acest volum intră în «arenă» unul dintre cei mai buni debutanți din ultimii ani.” (Marius Conkan)

Un fel de nou ruralism se conturează în poezia cea mai nouă, o poezie în care Robert Frost se întâlnește paradoxal cu Conachi și, pe undeva, cu Ion Pillat. În acest teritoriu, Ștefan Ivas joacă foarte bine pe strunele unei sensibilităţi ce pare la prima vedere puţin desuetă. La fel ca Matei Hutopila și Anatol Grosu – de altfel foarte diferiţi între ei, atât scenografic, cât și tematic –, Ivas reușește să împrospăteze un limbaj și să retrezească un univers – cel rural, privit din perspectiva adultului urbanizat, dezvrăjit – care părea condamnat la marginalitate în poezia din secolul XXI. «VCR», «laura, laura fată de treabă» (geamăna acelui «Madrigal răsturnat» al tânărului Geo Dumitrescu) sau poemul în proză care închide cartea sunt hiturile din mila schimbă gustul cărnii, recomandându-l pe Ivas ca pe un poet cu mari disponibilităţi, pe care merită să îl urmărim mai departe.” (Claudiu Komartin)

vineri, 14 noiembrie 2014

Duminică


De aproape două săptămâni, România se pregăteşte voioasă şi încrezătoare să intre într-o nouă eră. Victoria Decreţelului Supravieţuitor e aproape. Cred că de-abia acum putem vedea cât de mult a schilodit comunismul ţara asta, pe mai multe generaţii. După experimentele eşuate Iliescu, Constantinescu, Băsescu, e vremea pentru un alt fel de a face politică (de partid şi de stat). O ţară de asistaţi şi calici, în care "conducătorii" te îngroapă-n minciuni seducătoare. Să o spunem: la cât a avut de-ndurat, Adrian Năstase merita această reparaţie. (Şi totuşi, nu prea-mi mai vine să râd când văd câtă mizerie s-a adunat în discursul public de azi. Deschizi orice canal de ştiri şi te inundă un rău proliferant, o prostie bubuitoare, o exemplară necinste.)
Mai e o speranţă minusculă pentru duminică. Atunci vom vedea, seara, care este adevăratul chip al majorităţii concetăţenilor noştri. Îl ştim, îl vedem zi de zi, aproape că ne împinge afară din ţară (pe aceia dintre noi care nu s-au cărat deja). Putem doar să sperăm că de data asta bizantinismul fundamental al românilor (duplicitatea, hoţia  de titluri academice sau de primari, totuna-i , împopoţonarea cu false reuşite sau cu reuşitele altora, protejarea marilor spoliatori şi, în general, a păturii superpuse, în buna şi brava linie fedesenistă) va primi un vot de blam. Atât.

P.S. Mi-am amintit că au fost câteva rânduri pe care le-am scris despre situaţia de atunci, în toamna unui alt an foarte agitat, 2009 (nu că 2007, 2008, 2012 sau 2014 nu ar fi fost la fel): "Dacă îmi e permisă o mică profeţie de poet: după cum se arată viitorul, Johannis poate ajunge preşedinte în 2014." (15 octombrie 2009). Ar fi ceva să am dreptate până la urmă.

miercuri, 12 noiembrie 2014

Institutul Blecher, ediţia 96



Sâmbătă, 15 noiembrie 2014, de la ora 19.30, sunteți invitați la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6, sector 2, Bucureşti) pentru a 96-a ediție a Institutului Blecher. Vor citi poeţii Sorin Gherguţ, Dmitri Miticov şi Octavian Perpelea.

Sorin Gherguţ (n. 1973) a debutat în volumul colectiv „Tablou de familie” (1995, împreună cu Svetlana Cârstean, Mihai Ignat, Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu și T.O. Bobe). Prima sa carte, „Time Out” (1998), a apărut ca urmare a câştigării premiului naţional de poezie „Aurel Dumitraşcu”. A revenit, treisprezece ani mai târziu, cu „Orice. uverturi şi reziduuri” (2011). A tradus din limba engleză romane de William Burroughs, Charles Bukowski, Paul Auster şi Bob Dylan.

Dmitri Miticov (n. 1980) a publicat Efectul de peliculă (2006, semnat Robert Mândroiu), urmat de Numele meu e Dmitri (2010) şi Dmitri: uite viaţa” (2012), în aceste două plachete asumându-şi biografia ficțională a poetului basarabean Dmitri Miticov, din Dubăsari, care a luat naștere pe internet în 2007.

Octavian Perpelea (n. 1977) a studiat ştiintele politice la Universitatea Bucureşti şi încă încearcă să termine o teză despre naţionalismul cioranian. S-a apucat să scrie după 30 de ani şi a publicat poezii în reviste literare şi în mediul online.  Poate fi găsit, conducând în stare de semiinconştienţă, pe blogul http://cudriculpecontrasens.blogspot.ro

luni, 10 noiembrie 2014

Un poem de Matthew Sweeney


În praf


Apoi în praf a desenat un chip,
un chip de femeie, şi l-a întrebat
pe bărbatul care bea whisky lângă el
dacă o văzuse vreodată, sau dacă ştia cine e,
în tot timpul ăsta privind-o fix, de parcă
asta ar fi putut să o compună la loc. Iar când
celălalt a dat din cap, a transformat-o
cu gheata într-un norişor de praf.
Apoi a mai aruncat un lemn pe foc,
şi-a golit paharul şi l-a umplut din nou
în timp ce-şi privea câinele ridicându-se în picioare
şi începând să latre spre drumul noroios
ce se pierdea în dealurile de la orizont.
Un fior a coincis cu primul lătrat al câinelui,
care s-a replicat, ascuţindu-se, o armă de foc
îndreptată spre ceea ce oricum nu venea, aşa că
s-a ridicat pregătit să înfrunte, însă
nicio adiere de vânt nu i-a şters faţa,
niciun contur nu a apărut,
iar după ce câinele a tăcut, o mână l-a ajutat
să se aşeze şi să se întoarcă la paharul lui.


(din Sanctuary, Cape, 2004)