joi, 3 decembrie 2009

Poezie la Gaudeamus

A trecut şi târgul acesta de carte, care mi s-a părut mai insuportabil decât în alţi ani, cu înghesuială, piţiponci şi piţipoance înghesuindu-se la Mihaela Rădulescu şi Andreea Bănică, lansări rizibile, improvizate sau transformate în şuete-ntre scriitori plictisiţi şi epuizanţi... Dar au apărut câteva cărţi de poezie, pe care le semnalez punctual (nu am inclus aici decât editurile care chiar au avut cărţi, şi nu şi-au bătut joc de autori sau de posibilii cititori care au venit degeaba la lansări, cum e cazul editurii Vinea). Iată-le:
  • Şerban Foarţă, Cartea lui Iov, editura Brumar
  • Ion Zubaşcu, Omul disponibil, editura Brumar
  • Gelu Vlaşin, Omul decor, antologie, editura Brumar
  • Alexandru Muşina, Regele dimineţii, editura Tracus Arte
  • Romulus Bucur, O seamă de personaje secundare, editura Tracus Arte
  • Caius Dobrescu, Odă liberei întreprinderi, editura Tracus Arte
  • Moni Stănilă, Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei, Charmides/Ninpress
  • Ioan Es. Pop, Ieudul fără ieşire, ediţie nouă, Charmides/Ninpress
  • Emilian Galaicu-Păun, Arme grăitoare, editura Cartier
  • Şerban Foarţă, Nu ştiu alţii cum sunt…, editura Cartier
  • Gabriela Toma, Cântecul geamănului, Humanitas
  • Elena Vlădăreanu, Spaţiu privat, Cartea Românească

* dintre toate, cel mai mult mi-a plăcut cartea lui Muşina, unul dintre cele mai frumoase volume de versuri din 2009

5 comentarii:

  1. Eu nu am gasit defel editura Brumar. In cele din urma m-am dus la fetele de la intrare sa le intreb pe unde e ascunsa, si mi-au zis ca Brumarul nici nu a venit...
    Norida

    RăspundețiȘtergere
  2. ba a fost, cu un stand minuscul, ce-i drept

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu astăzi fără să vreau m-am gândit că Paminot s-ar putea să fie rudă cu Apolodor din Labrador.
    Tu ce crezi, este cu putinţă?

    Eu,
    care am fost la târg şi mi-am dat seama că asta e calea cea mai sigură de luat viaţa cărţilor, deci subscriu la cele de mai sus, cu un adagiu de bucurie în plus la Cartier.

    RăspundețiȘtergere
  4. draga Claudiu, dragul meu prieten:
    Un blog pentru Marin Mincu
    S-a făcut deodată un gol imens în Frăţie -
    rupturile din ultima vreme parcă-l prevesteau

    Acum, îmi întreb fraţii:
    cu ce îl vom umple?
    ce vom pune în locul lui?

    dincoace e un nimic, dincolo e totul

    poate punem un arhanghel,
    dar e prea mare
    poate punem un alt frate
    dar va fi prea mic

    de aceea eu zic să începem de la nimic
    şi poate vom ajunge dincolo

    Am creat blogul http://pentrumarinmincu.blogspot.com
    treceţi şi voi cu flori pe acolo. Comentariile vor fi ridicate la rang înalt de gând pentru Marin Mincu

    Marin Mincu a început azi, la ora şase dimineaţa, să (ne) locuiască altfel. Deşi a rămas aceeaşi voce tânără la telefon, acelaşi tip incomod în cenaclu, acelaşi prieten mai mereu abstinent pe terasă, acelaşi corp columnoid, încununat de podoaba-i cu frunze-argintii de măslini, acelaşi Profesor care-ţi vorbeşte despre un Rambo textualifag, acelaşi don-juan al Carminei, el s-a hotărât ca de azi să ne convingă altfel de felul cum Omul se întâlneşte cu cOsMosul.

    să nu dai vina pe timp - e mereu o pierdere, aşa a fost setat pentru noi
    să nu dai vina nici pe trup - el a fost întotdeauna o chestiune improbabilă şi aşa va rămâne

    dar mai ales să nu plângi
    ci adu cu tine o carte şi citeşte din ea pe litere, pe silabe, pe cuvinte, pe îndelete
    şi să ai grijă ce spui, că altfel ţi-o iei

    să ai grijă de litere, de silabe, de îndelete
    că altfel ţi-o iei
    şi cu aia rămâi

    p.s. Marin Mincu are în rastel kalaşnicoave, akaemuri, colturi, carabine, smith&wessoni, remingtoane, winchesteri etc încât s-ar fi putea dota vreo trei-patru armate care să fi fost defilând, de 1 Decembrie 2009, de-a lungul bulevardului Magheru, între universitate şi daciei, via mlr, cu haltă pe nisipul-martor din spate.
    La Universitate (pentru MM e doar una, "Ovidius"), le cerea fetelor din Basarabia să recite "Deşteaptă-te, române!" şi le trecea Prutul, frate, numai pe treaba asta. Le trecea. Şi au fost trecute şi ele. Şi noi. Şi voi. Şi ce-a rămas în toată trecerea asta?
    păi, iată, a rămas: trecerea. Mare, cât peste o mare nostrum...

    RăspundețiȘtergere
  5. regret, regret şi resimt plecarea sa, în pofida neînţelegerilor noastre, ca pe o pierdere. mi-e ciudă şi silă - dacă până şi oamenii-stâncă se duc aşa... pentru Marin Mincu ar trebui ca cineva să compună un recviem

    RăspundețiȘtergere